Am primit atât de multe întrebări până acum legate de refuzul puiului de a mânca anumite preparate, mai ales când trece la o alimentație complet diferită de cea cu care era obișnuit, încât aș putea scrie pagini întregi cu întrebări și răspunsuri. Hm, asta îmi aduce aminte de mine la început. Deocamdată să ne rezumăm la câteva aspecte esențiale atunci când vine vorba despre comportamentul copilașilor când interacționează pentru prima dată cu alimente noi.

 

Începe între 18 luni și 6 ani, cu apogeu între 18 luni și 3 ani (se vorbește despre o perioadă de opoziție, în care copilul vrea să-și afirme autoritatea). Este foarte întâlnită la copii, având în vedere că atinge un procent de peste 75% din ei.

 

De ce?

Există câteva ipoteze în care își face simțită prezența neofobia alimentară, de cele mai multe ori ne duce la exasperare, mai ales atunci când nu mânâncă tot din farfurie, așa cum ne-am dori:

• faza de opoziție față de părinți (faza „nu”);
• autonomia în creștere a copilului (începe să se hrănească singur și pune întrebări în legătură cu alimentele care i se oferă);
• căutarea singuranței în procesul de hrănire (în fața multiplelor schimbări din viața lui, mai ales când intră la creșă sau grădiniță).

 

Cât timp durează?

În general, neofobia alimentară durează între câteva săptămâni și până la câteva luni, dar asta depinde, în cea mai mare parte de comportamentul părinților în timpul meselor. Cu cât vom fi mai neutri și mai calmi, cu atât această frică va trece mai repede.

Atenție să nu transformați acest refuz față de nou într-un capriciu, aratându-i astfel copilului că are puterea asupra voastră, ceea ce va duce la conflicte îndelungate…

 

Concret, cum trebuie să reacționăm?

Înainte de toate, trebuie să rămânem neutre și calme și să liniștim copilul. Chiar dacă nu e mereu simplu, știm deja că nu ajută cu nimic să certăm copilul care refuză să mănânce. La fel de bine cum nu funcționează nici amenințarea că îl vom lipsi de desert (dacă primește) sau că îi limităm accesul la activitățile preferate. Ideal ar fi să continuăm să mâncăm într-o ambianță plăcută, ca și cum nimic nu s-ar fi înâmplat.

Educația alimentară este foarte importantă. Cu cât îl vom implica mai mult pe pui în cumpărături, pregătirea mesei, așezarea acesteia, cu atât mai repede va trece și teama lui de necunoscut.

Este extrem de important să îl ajutăm pe copil să descopere alimentele pe care i le oferim, iar atunci când gătim pentru întreaga familie, să îi explicăm de unde vin legumele și fructele, cum se numesc, în ce sezon pot fi găsite, ce gust au (dulce, acru, amar…).

 

Cu răbdare…

Studiile arată că, în medie, e nevoie de opt-nouă încercări înainte ca un aliment nou să fie acceptat (și plăcut!) de către un copil. Deci, trebuie, înainte de toate - ce le transmitem tuturor mămicilor noastre dragi - să avem RĂBDARE, să îi cerem puiului să guste puțin, apoi, câteva zile mai târziu, să îi oferim din nou acel aliment.

Există, oare, motive reale de îngrijorare?

Știu, am fost cu toate acolo. Nu e întotdeauna ușor pentru un părinte să-și vadă puiul mâncând mai puțin. Momentul când trebuie să consulți medicul pediatru este atunci când acest comportament are un impact asupra dezvoltării copilului. Nu trebuie să ezitați să consultați pediatrul dacă observați că micuțul nu mai ia în greutate sau nu mai crește.

În cazurile extreme, puține, din fericire, neofobia alimentară se transformă în tulburări de comportament alimentare în adolescență (anorexie, bulimie…). La fel, nu ezitați să consultați medicul pediatru dacă observați ceva anormal în comportamentul copilului.

În cele mai multe cazuri, nu există motive de îngrijorare. Este necesar însă să avem puțină răbdare și să acceptăm să-l vedem pe pui mâncând mai puțin o perioadă. Totul ar trebui să revină la normal în scurt timp!